Imi vine sa-ti astup rasuflarea
Cu dosul palmei,
Caci a mea a incetat de mult,
In urma urmei
tale
Si spre incantarea ciocarliei,
Zglobiei,
Ce canta imbatata de fericire,
Care cred ca a facut pentru tine un cult,
Caci cu uimire
Am constatat ca doar pentru noi canta,
Altfel cum s-ar fi putut
Ca toti ceilalti sa treaca nepasatori,
Nestiutori,
Delasatori,
De parca ciocarlia nu ar canta,
De parca noi nu ne-am imbratisa,
De parca lumea nu ar Exista?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu