De ce n-am ramas o mana de lut?

De ce n-am ramas o mana de lut?
De ce n-am murit, de ce mai exist?
A sortii povara, asemeni lui Crist,
M-apasa. Si sufar. Si caut paradisul pierdut.

O, Moarte, da-mi numai un dulce sarut
Si-odihna de-a pururi da-mi in mormant,
Departe de lume, pe muntele sfant.
Reda-mi mie pacea ce-n viata am pierdut.

Avea-voi deasupra doar stele si luna,
Iar lespede-avea-voi vre-o floare de colt,
M-a plange paraul, iar eu o sa-nvat,
De-i bine, de-i rau, sa-mi fie totuna.

Iar vantu-o sa-mi poarta tarana spre stele
Si ingeri curati m-or duce in ceruri.
Ma lepad de oameni s-ale lor idealuri!
Adio! O, lume desarta din visele mele.