La marginea unei prapastii

Pe fondul unui cer cu valuri
Eu vars a lunii dulci pocaluri
Scaldat in umbre si lumini,
Visez la sfinti si zei straini.
Vad stelele ce tainuiesc,
Iubita mea de neam craiesc,
Misterul si noi, amagiti,
N credem toti niste pitici.
Dar fara noi, tu si cu mine,
N-ar exista tu stii prea bine,
Steaua mea!
Nici cer cu stele,
Nici altceva.

In ape-ti reflectezi tu chipul
Din praf de stele, printre iele,
Cantandu-ti pasul
Din lut si din argila.
Iar eu rasucesc o noua fila
A lumii, neschimbata si statornica
Realitate, pentru Unic unica,
Pentru ceilalti impartita,
Despartita,
Plictisita,
Prapadita
Si flegamatica
Ca o ora de matematica.