skip to main | skip to sidebar

poezia mea

Poezia mea din cele mai vechi timpuri pana astazi

duminică, 7 septembrie 2008

Meditatie

Pe creasta unui munte-nzapazeit
Si insorit
Eu am trecut de la finit
Spre infinit.
Publicat de nistul la 11:07
Etichete: poezie

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire
Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Arhivă blog

  • ►  2010 (3)
    • ►  decembrie (1)
    • ►  martie (1)
    • ►  februarie (1)
  • ►  2009 (1)
    • ►  noiembrie (1)
  • ▼  2008 (26)
    • ▼  septembrie (26)
      • Poezia
      • Nu-mi frânge aripa
      • Vis oriental
      • Peisaj de iarna
      • Curiozitate
      • Misterele iubirii
      • Eu
      • La mormantul eroului
      • Ruga
      • Primul pas
      • Olimp
      • Privire de primavara
      • Cantec de ciocarlie
      • Meditatie
      • Rugaciune
      • De ce n-am ramas o mana de lut?
      • Koan
      • Intuneric
      • Lumina stelei
      • Ea
      • Copil cu caine
      • Vis cu Oana
      • De ce?
      • La marginea unei prapastii
      • Paradox
      • Reflectii

Despre mine

nistul
Vizualizați profilul meu complet

Mari poeți români

  • Nichita
  • Poeti români clasici si contemporani