Nu-mi frânge aripa
Cu privirea ta nepăsătoare,
Care
Ar înlăcrima si soarele
Dacă l-ai privi
Cu insistenţă,
Dar cum în a sa absenţă
Ar trebui să luminezi,
Nicicând n-o să te poţi
Uita direct
În soare.
Ochi-mi se pierd in nemişcatul soare,
Plin de culoare,
Ce se ridică încet deasupra orizontului,
Râzand de gluma de a străluci
Pe cer,
Şoptindu-mi încet
Şi discret
La ureche:
"Cel ce nu are iubire
Ar trebuii s-o implore."
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu