Vise

Păsările albe, in sus,
Străbat cerul toamnei târzii.
Primăvara crudă demult a apus,
Ca un zid șubred de iluzii.

Mă prăbușesc in ronduri tăcute,
In străfundurile străfundurilor.
Îmi ridic aripile renăscute
Spre cerurile cerurilor.

Străbat lumea cu viteza visului.
Deși nemișcat totul se învârte.
Privesc acele ceasului
Cu ticăituri inerte.

Trăiesc ce visez?
Visez ce trăiesc?