Despre mine

Îmi îmbrațișez cuvintele,
stihurile, rimele.
Caci sunt gura mea, mâinile.
De vrei și tu, atinge-le.
Nu te teme de ele,
Privește-le
mai degraba cum zboară,
Asemenea unui stol de rândunele,
Deasupra inimii tale,
Sfâșiind perdeaua neagră a iluziilor,
Intrând in ochi, ochilor,
Intrând in urechi, urechilor,
Intrând in gură, gurii,
Lumina vieții redând.

Trecătoare e iubirea,
Cănd iubești,
Trecatoare e lumea,
Când trăiești.
Trecător pe aleea
timpului, când pășești.

Doar urmele pașilor
Pe cărarea timpului,
Doar amintirea visurilor
Din lumea visării,
Doar lacrimile,
Doar zâmbetele,
Doar speranțele,
Doar ele ...

Doar azi,
Doar acum
Trăim.

Zbor de primavara

Îmi continui zborul
neîntrerupt, indefinit,
drept, către conturul
nemărginit
Al lăuntrului meu lăuntric.

Mi-am acoperit demult ochii, in mine,
cu aripile,
Ca să nu-mi mai zăresc amăgirea,
Ca să nu-ți mai simt rănile
sângerânde ale uitării de sine.

E un miracol al miracolelor
si o taină a tainelor,
Care nu poate fi spusă,
nici văzută,
nici nespusă,
nici nevăzută,
Doar ascultată
În tăcerea desăvârșită
a sufletului,
Precum răsăritul primei raze, desenată
pe cerul de primăvară indrăgostită,
din culoarea luminii, din lumina cerescului.

Singurătate

Îți adulmec din depărtare
Mersul tău gingaș pe strada
Vieții mele târzii, fără culoare.

Îți zăresc silueta în umbra nopții
Târzii, ca o frunză de toamnă,
Abia desprinsă din copacul eternității.

Te-am așteptat dintotdeauna...

Să îți visez clipele,
Ca un vis de primăvară,
În amurg de seara,
Într-un camp cu iele,
Cu parfum de elizee.
Sa-ți simt inima in palmele
Ce vor sa cuprindă
O stea renăscândă.

Nu mă amăgi cu iubirea de mâine.
Nu-mi vinde amintirile.
Nu te uita pe tine.

Și te voi chema printre șoapte:
Singurătate.