Singurătate

Îți adulmec din depărtare
Mersul tău gingaș pe strada
Vieții mele târzii, fără culoare.

Îți zăresc silueta în umbra nopții
Târzii, ca o frunză de toamnă,
Abia desprinsă din copacul eternității.

Te-am așteptat dintotdeauna...

Să îți visez clipele,
Ca un vis de primăvară,
În amurg de seara,
Într-un camp cu iele,
Cu parfum de elizee.
Sa-ți simt inima in palmele
Ce vor sa cuprindă
O stea renăscândă.

Nu mă amăgi cu iubirea de mâine.
Nu-mi vinde amintirile.
Nu te uita pe tine.

Și te voi chema printre șoapte:
Singurătate.