Zbor de primavara

Îmi continui zborul
neîntrerupt, indefinit,
drept, către conturul
nemărginit
Al lăuntrului meu lăuntric.

Mi-am acoperit demult ochii, in mine,
cu aripile,
Ca să nu-mi mai zăresc amăgirea,
Ca să nu-ți mai simt rănile
sângerânde ale uitării de sine.

E un miracol al miracolelor
si o taină a tainelor,
Care nu poate fi spusă,
nici văzută,
nici nespusă,
nici nevăzută,
Doar ascultată
În tăcerea desăvârșită
a sufletului,
Precum răsăritul primei raze, desenată
pe cerul de primăvară indrăgostită,
din culoarea luminii, din lumina cerescului.